junkie

for you….

da stiu…e obsesiv deja….

dar ce faci cand nu te poti abtine? cand trebuie sa mai iei o doza…ca sa mai rezisti inca un pic…

cand sunt acolo…totul e ca un maaare trip….e totul bine..si uit de toti si de toate..

si abia cand dispari realizez ca nu e decat o fantasma plasmuita de mintea mea dornica de mai mult si tot mai mult..

da…esti ca un drog…un dulce drog..mai dulce decat nectarul  si mai dur decat marmura. rece si distant si totusi atat de cald in mine si in inima mea…

un paradox nebun….un vertij din care nu mai pot iesi…nu stiu cum…

as vrea dar ma trage inapoi…

iar daca ai vedea asta

ai zice

esti nebuna!

maybe…i am……………………..junkie for you

junkie for….love

Advertisements

sunny days

lucrurile incep sa mearga din ce in ce mai bine.

fac ceea ce imi place,langa oameni care au ce ma invata…

vad locuri noi si frumoase,vad locuri vechi in alta lumina…

ma reindragostesc de cele stiute si ma cuceresc cele noi.

intotdeauna mi-am dorit sa pot calatori mult…iata ca mi s-a implinit si acest vis gratie….DESTINULUI.

si da….pot spune ca norul negru sub care am stat incepe incet incet sa plece de pe cerul meu. pot da curand umbrela de-oparte si pot in curand sa fac bai de soare…

mai sunt cativa stropi mai mari…dar astept cu nerabdare sa treaca…

e ceva totusi ce nu ma lasa sa fiu fericita pana la capat…si anume teama…da..e o teama undeva ascunsa in strafundul sufletului meu…si e ciudat…pt ca nu e o teama de nescunoscut ci din contra….mi-e teama de ceva atat de bine stiut de mine….si cu toate astea curiozitatea nu ma lasa sa opresc explorarea…spiritul aventurii nu-mi da pace si ma chinuie in fiecare zi din ce in ce mai tare…

concluzia zilei este ca orice este posibil si ca nimic nu e intamplator. rabdare sa avem si vom primi si raspunsurile atat de mult asteptate….

lumea e mica

nu e nimic nou in asta. e doar o constatare personala.

lumea asta….care e mare ea asa in felu ei…e si mica in acelasi timp.

mica si inghesuita.

hmm….

e ca un fel de retea de cunostinte care se intinde in muuuuulte multe ramificatii..inepuizabile chiar…

sunt sigura ca nu vorbesc din carti aici. adica….pun pariu ca ati rostit macar odata in viata expresia: “ce mica-i lumea!” cand ati descoperit o cunostinta comuna  cu cineva la care nu va asteptati.

sa va dau un exemplu de asemenea intamplare(din multele de acest gen)

Asadar,am o prietena buna pe numele sau Silvia,pe care am cunoscut-o acum mai multi ani,pe vremea cand eram eu boboc de liceu. Am cunoscut-o prin verisoara unei alte prietene. aceasta verisoara a prietenei mele era colega de clasa cu Silvia. prima intalnire cu ea a fost cam de gradul III,in sensul ca antipatia dintre noi se vedea de la o posta.

cativa ani mai tarziu(3 ca sa fiu mai exacta) am avut si eu un prieten(ca tot omu 😛 )intamplarea face ca el sa fie coleg de clasa atat cu verisoara prietenei mele cat si cu Silvia. ne-am mai intalnit de cateva ori….dar aceleasi scantei de antipatie se zareau pe fetele noastre,oricat am fi incercat noi sa o ascundem(apropo de asta,antipatie fondata numai pe prime impresii gresite)

1 an mai tarziu,dupa cateva intamplari mai mult sau mai putin nefericite am ajuns sa fim prietene bune,confesandu-ne una alteia si povestind cate in luna si in stele.

in urma acestor discutii cu teme variate,am descoperit cu stupoare ca noi defapt am fost colege de gradinita,numai ca la grupe diferite: eu-germana,ea-franceza.

si ce credeti c-am spus? of course : “Ce mica-i lumea!”

aveti si voi asemena povestiri?

relatati aici pe blog intr-un coment,ca sa vedem si noi si sa ne convingem ca lumea asta mare nu-i chiar asa de mare 🙂

asta numai daca vreti si nu va suparati 😛

quick check

mi-e cald

vreau ceva dulce

da vreau si sarat

vreau si ceva rece

da si cald.

nu am chef de nimeni

da nici singura nu vreau sa fiu

afara parca-as iesi….

da mi-e bine si in casa.

am nervi

si sunt sucita

si imi vine sa ma cert cu toti si sa bat pe toata lumea.

si v-am mai spus ca mi-e cald?

mi-e foarte cald.

si maine am examen…da…maine…sarbatoare fiind,am examen….si nu am chef sa invat

si nici macar de copiute nu am chef.

nu am chef de trecut,de prezent si nici de viitor. vreau doar sa dorm o vreme…apoi sa  dau o fuga la mare sa ma balacesc….sa fug pana la munte sa ma racoresc si apoi sa revin aici….

da nu se poate domle…..

nu! tre sa indur prafu si caldura din betoanele Bucurestiului…pt  ca deh…e sesiune….

a si colac peste pupaza a trebuit si sa ma cert azi cu cineva cu care nu imi place sa ma cert….aaaa si nu v-am zis partea cea mai “misto” m-au ciupit niste ganganii aparute de nush unde(ieri in parcul ior) si ma mananca tot corpul. sunt alba ca varul din cauze mixturii mentolate…..da asta macar ma mai relaxeaza..ca e racoroasa…

da tot mi-e cald si am nervi……………….si tot am maine examen….