ca e numai ploaie si e trist…

totu-i gri si-i tare frig

mi-e dor de noi 3

Love [can destroy or create]

You [have to believe]

[                                                                                                                                          ]

nu am de gand sa ascund nimic. ma doare tare sufletul incat imi vine sa ma duc in padure si sa plang si sa urlu la toti copacii si la toate animalele pana cand raman fara suflare si fara lacrimi si cad amortita intre mormanele reci de zapada.

Pentru cine nu stie si vrea sa afle de ce ma doare va spun eu ca sa va scutesc de clasicele “ah…asta sufera din dragoste” sau mai stiu eu ce prostii.

Mi-am pierdut mama,mi-am pierdut prietena cea mai buna,mi-am pierdut sprijinul,stalpul de rezistenta,sensul ratiunii,al frumosului si al binelui. Mi-am pierdut increderea si mi-am pierdut zambetul si puterea de a ma bucura cu toata inima. Mi-am pierdut linistea si pacea,mi-am pierdut un membru parca…mi-am pierdut copilaria si mi-am pierdut diminetile vesele si serile lungi de taclale,mi-am pierdut omul pe care puteam sa il sun si de 20 de ori pe zi ca sa ii spun toate nimicurile….mi-am pierdut cuvintele  “mama”,”mamico”,”mamica mea”,”eu si mama mereu facem asta…”

Mi-am pierdut omul care ma iubea neconditionat,care si-a pus toata speranta si toate darurile in mine. Mi-am pierdut ochii care ma priveau ca si cand eram cea mai frumoasa si cea mai desteapta…mi-am pierdut mangaierile si mi-am pierdut serile cand ascultam muzica si dansam,zilele cand puneam tara la cale si plimbarile prin oras la cumparaturi,dupa-amiezele de la cafea si cel mai important…mi-am pierdut speranta.

“Sa-mi spuna cat mai am,ca sa mor cu demnitate”

Nu mama,moartea nu e demna deloc.Vine cu dureri si cu chin,cu miros imputit de spital,cu multe lacrimi si ganduri urate,cu sperante desarte si vise neimplinite. Nu e deloc demna moartea si sunt furioasa .

Sunt furioasa ca am fost neputincioasa in fata bolii tale,ca nu am putut face nimic in niciun fel,ca stateam langa patul tau si nu puteam sa spun altceva decat “Mami,te iubesc mult sa stii.”

As vrea sa fiu furioasa pe tine,ca nu te-ai dus mai des la doctor,ca nu ai avut destula grija de tine,dar cum sa fiu furioasa cand stiu ca te-ai sacrificat pentru noi,pentru tati si pentru mine?

As vrea sa pot sa fiu furioasa pe Dumezeu pentru ca a lasat sa te imbolnavesti…sau ca a lasat in lume boala asta groaznica si necrutatoare…dar nu pot…as trada ce simt in suflet…as trada credinta si increderea ca tu esti acum acolo sus,si ai grija de mine in fiecare clipa.

as vrea sa mai scriu multe….si trebuie sa fac asta…ca sa dau afara toata frustrarea si tristetea….dar nu mai vad tastele acum….sunt ude.

then you all could see my sweetheart’s beautiful heart!

“this used to be a fun house…but now it’s full of evil clowns…”

asta e exact starea…..si atmosfera de aici…

mi-e dor de….noi 3

sper sa functioneze ceea ce va urma si sa fie de bun augur….nu dezvaklui inca nimic pana nu voi fi 100% sigura de proiectele pe care urmeaza sa le dezvolt.

in alta ordine de idei…speranta e tot ceea ce-mi ramane si pt lucrurile personale care sper sa capete o turnura pozitiva…sper numai sa am forta sa fac totul bine …….

da stiu…e obsesiv deja….

dar ce faci cand nu te poti abtine? cand trebuie sa mai iei o doza…ca sa mai rezisti inca un pic…

cand sunt acolo…totul e ca un maaare trip….e totul bine..si uit de toti si de toate..

si abia cand dispari realizez ca nu e decat o fantasma plasmuita de mintea mea dornica de mai mult si tot mai mult..

da…esti ca un drog…un dulce drog..mai dulce decat nectarul  si mai dur decat marmura. rece si distant si totusi atat de cald in mine si in inima mea…

un paradox nebun….un vertij din care nu mai pot iesi…nu stiu cum…

as vrea dar ma trage inapoi…

iar daca ai vedea asta

ai zice

esti nebuna!

maybe…i am……………………..junkie for you

junkie for….love